As fi numit gresit acest material ca “tesatura”, pentru ca nu e obtinut prin tesere ci prin … batere.

Pigmeii Mbuti  din padurea Ituri din Republica Democrata Congo (fostul Zair) culeg anumite tipuri de scoarta, pe care apoi le bat pana devin subtiri, moi si pliabile. Femeile le decoreaza cu motive abstracte traditionale, folosind un amestec de carbune si sucuri naturale. Aceste bucati de material sunt folosite in ceremonii (ca si sorturi) sau la nasteri (noul nascut fiind invelit in ele).

Motivele desenate sunt expresii abstracte ale caracteristicilor padurii, atat cele vizibile cat si cele percepute prin alte simturi: geometria fractala a copacilor, caderea frunzelor, sunetul insectelor. Se combina pe scoarta fluturi, pasari, petele leopardului cu miscarea, sunetul si formele fluide ale peisajului – lumina curgand prin ramurile copacilor, lianele agatate in canopee, furnicile in mars…

Noi auzim de mici vorba “codru-i frate cu romanul”, dar au trecut demult vremurile in care puteam simti asta. Mbuti in schimb sunt dintotdeauna bamiki bandura – “copiii padurii”. Cuvantul “ndura” exprima o notiune care ii defineste si pe care o ridica la rang de valoare suprema. Greu de tradus, pentru ca nu exista echivalent in limbile occidentului, ndura defineste padurea ca esenta, dincolo de materia care o compune. Ndura e universul complet in care omul mbuti e imersat, e sursa existentei, zeul, parintele, sanctuarul lor. Padurea le da tot, cu ea se integreaza ca intr-un pantece  gestant (Ndu, chiar radacina cuvantului care desemneaza “starea de padure”).  Tacerea insasi e reprezentata, privita nu ca absenta a sunetului (in padurea ecuatoriala, niciodata nu e liniste, padurea mereu “respira” si “vorbeste”) ci ca armonie, ca lipsa a zgomotului disonant care in padure inseamna pericol.

Andres si Vanessa Drake Moraga sunt buni experti in textilele traditionale si articolele sau adaptarile lor, gasite pe internet, le folosesc ca bibliografie.

Nici un articol asociat.